Avem nevoie de un curaj sănătos de a fi noi înşine, când nu facem rău
celorlalţi cu felul de a fi. Aveţi nevoie să vă faceţi curaj să fiţi ca
dumneavoastră, să vă cercetaţi în faţa oglinzii, să fiţi cum sunteţi. Să
aveţi grijă să nu fie din mândrie sau slavă deşartă. Aici aveţi nevoie
de discernământ şi sfat de la duhovnic. Dacă părintele duhovnic spune că
felul în care vă îmbrăcaţi nu este smintitor pentru cei din jur, atunci
să aveţi curajul acesta şi să nu fiţi ca ceilalţi.
Maică, iubesc culorile, îmi place îmbrăcămintea de bun-gust, elegantă chiar, aş putea spune, dar observ în jurul meu, în biserică, femei în haine cernite şi mă simt stânjenită, însă în haine ca ale lor nu m-aş simţi eu însămi. Ce trebuie să fac?
Avem nevoie de curaj ca să fim noi înşine... Câteodată
nu avem acest curaj, chiar dacă suntem corecţi în faţa lui Dumnezeu şi
în faţa conştiinţei noastre. Unii nu au curajul să fie între ceilalţi,
pentru că nu sunt la fel ca ceilalţi. Astea sunt obsesii: să fii în rând cu lumea, să nu fii marginalizat, să nu fii altfel...
Alţii, însă, care se revoltă, vor să fie speciali: îşi fac, de exemplu,
o creastă verde, tocmai pentru a-şi împlini nevoia de a fi cineva, de a
fi altfel.
Avem nevoie de un curaj sănătos de a fi noi înşine, când nu facem rău celorlalţi cu felul de a fi. Aveţi nevoie să vă faceţi curaj să fiţi ca dumneavoastră, să vă cercetaţi în faţa oglinzii, să fiţi cum sunteţi. Să aveţi grijă să nu fie din mândrie sau slavă deşartă. Aici aveţi nevoie de discernământ şi sfat de la duhovnic.
Dacă părintele duhovnic spune că felul în care vă îmbrăcaţi nu este
smintitor pentru cei din jur, atunci să aveţi curajul acesta şi să nu
fiţi ca ceilalţi.
Să aveţi curajul să vă exprimaţi ca persoană şi prin îmbrăcăminte.
E importantă îmbrăcămintea pentru omul de după căderea din Rai. Prin
cădere, ne-am pierdut expresivitatea trupească personală, n-am mai rămas
decât la mâini şi la faţă. Nimeni nu ne recunoaşte după omoplat, nu? De
aceea îl şi ţinem învelit. Dar învelişul pe care-l facem, haina pe care
o facem, ne exprimă ca persoană, ne arată personalitatea.
Dar să nu judecaţi pe nimeni. Daca majoritatea se
îmbracă în negru, slavă Ţie, Doamne, că avem de ce jeli în această lume,
avem de ce ţine post. Poate că vor să acopere o frumuseţe care îi poate
tulbura pe cei din jur...
Fiecare are motivele sale să facă asta. Noi, călugării, ne îmbrăcăm în
negru pentru că aşa sunt miresele lui Hristos, mai negre... Dar dacă dumneavoastră sunteţi elegantă şi frumos îmbrăcată, daţi slavă lui Dumnezeu.
Sigur că s-ar putea ca cineva să vă invidieze, dar acela e păcatul
celui care vă invidiază. Dar numai dacă vă veţi ruga, veţi avea pace în
suflet, veţi cădea de acord cu dumneavoastră şi veţi avea binecuvântare de la duhovnic, care este ochiul lui Dumnezeu.
Da, Dumnezeu Se uită la noi, ne cercetează, prin toţi ochii din jur,
dar mustrarea şi învăţătura adevărată ne-o dă prin părintele nostru
duhovnic - dacă ne ducem la el ca la un părinte, ca la cel ce are
ultimul cuvânt.
S-ar putea să vă prindă bine o băsmăluţă mai modestă aşa, pentru
smerenie, dar asta numai părintele ştie. Dar altfel cred că mai elegantă
fiind, dacă vă veţi pune o basma aruncată strâmb sau o batistă pe
creştet, crezând că deveniţi ascultătoare, mai degrabă smintiţi şi
faceţi lumea să râdă...
Deci, uniţi curajul cu smerenia de a asculta de duhovnic şi va fi bine.
(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, 2013, p. 40)
